Raport de evaluare teren

Estimarea valorii de piata a terenurilor, fie cu destinatie curti-constructii, fie cu destinatie agricola, fie terenuri situate în extravilanul localitatilor se utilizeaza metoda comparatiei directe, apelandu-se la criterii de comparatie specifice fiecarei categorii de teren. Pentru terenurile intravilane curti-constructii,  criteriile de comparatie sunt: amplasamentul în cadrul localitatii,  forma, dimensiunile, topografia locului, raportul între deschidere si adancime, distanta la retelele de transport, dotarea cu utilitati etc. Pentru terenurile cu destinatie agricola se utilizeaza criterii de comparatie cum ar fi: clasa de calitate, productivitatea, distanta fata de drumurile de acces principale etc.

Pentru terenurile extravilane din municipii si orase se utilizeaza valorile pe metru patrat de la comunele limitrofe adiacente terenurilor respective.Terenurile din zonele colinare (deal – munte) au grad de fertilitate scazut si nu pot fi lucrate cu mijloace mecanizate; de asemenea drumurile de acces la aceste terenuri sunt greu practicabile .În evaluarea terenurilor se mai tine seama de faptul ca anumite zone rurale au devenit atractive pentru investitii imobiliare (case de vacanta etc.)

Cele şase metode recunoscute pentru  evaluarea terenurilor sunt:

  • 1. comparaţia vânzărilor;
  • 2. tehnica parcelării şi dezvoltării;
  • 3. repartizarea (alocarea);
  • 4. extracţia (prin scădere), numită şi abstracţia;
  • 5. tehnica reziduală a terenului (capitalizarea venitului rezidual alocat terenului);
  • 6. capitalizarea rentei funciare (chiriei);

Toate cele şase metode (numite şi tehnici) de evaluare a terenului nu sunt altceva decât derivări ale celor trei abordări tradiţionale ale valorii oricărui tip de proprietate, respectiv abordarea prin comparaţie, abordarea prin venit şi abordarea prin cost.

Mai trebuie reţinut că evaluarea terenurilor este de competenţa profesională a evaluatorului de proprietăţi imobiliare, care respectă cerinţele GN1- Evaluarea proprietăţii imobiliare.

Prezentarea sintetică a esenţei acestor metode de evaluare şi a adecvării utilizării lor este redată în continuare.

1. Metoda comparaţiei vânzărilor se bazează pe principiul economic al substituţiei. Metoda se utilizează pentru evaluarea terenurilor libere sau care se consideră a fi libere pentru scopul evaluării. Valoarea terenului derivă din informaţiile de piaţă ale preţurilor de tranzacţie ale unor terenuri similare, respectiv valoarea de piaţă poate fi determinată în urma analizei preţurilor de piaţă ale terenurilor libere comparabile, din aceeaşi arie de piaţă, care au fost tranzacţionate la o dată apropiată de data evaluării. Analiza preţurilor la care s-au efectuat tranzacţiile sau a ofertelor de vânzare de terenuri similare libere este urmată de efectuarea unor corecţii ale preţurilor terenurilor libere comparabile, pentru a cuantifica diferenţele dintre preţurile plătite sau cerute pe unitatea de suprafaţă, cauzate de diferenţele caracteristicilor specifice ale proprietăţilor şi tranzacţiilor (numite elemente de comparaţie). Această metodă este cea mai uzuală şi preferabilă tehnică de evaluare a terenului, cu condiţia să existe informaţii suficiente despre vânzările de terenuri similare, din aceeaşi arie de piaţă.

În cazul că nu există un număr suficient de vânzări sau de oferte de vânzare de terenuri similare sau în situaţia în care evaluatorul ar trebui să facă multe şi ample corecţii ale preţurilor de tranzacţie ale unor terenuri cu caracteristici mult diferite de cele ale terenului în cauză, care nu ar asigura credibilitatea rezultatului aplicării metodei comparaţiei vânzărilor, evaluatorul de proprietăţi imobiliare are la dispoziţie alte 5 metode de evaluare a terenului, redate mai jos. Credibilitatea rezultatelor obţinute din aplicarea acestor 5 metode, mai puţin preferate, depinde de profunzimea analizelor, de fundamentarea ipotezelor şi a raţionamentului profesional al evaluatorului.

2. Tehnica parcelării şi dezvoltării (numită şi metoda utilizării anticipate sau metoda costului dezvoltării) constă în plasarea evaluatorului în postura ipotetică de dezvoltator al unui teren neamenajat, pe premisa că amenajările şi construcţiile proiectate reprezintă cea mai probabilă utilizare a terenului.

Această metodă este aplicabilă în cazul evaluării unor suprafeţe mari de teren neamenajat, a căror cea mai bună utilizare o reprezintă parcelarea şi amenajarea ca amplasamente şi/sau eventual construirea pe loturile parcelate şi amenajate ale clădirilor rezidenţiale. Deci, această metodă se poate aplica în două ipoteze:

  • parcelarea unui teren viran şi amenajarea acestuia ca amplasament, prin dotarea cu infrastructura necesară şi apoi vânzarea loturilor amenajate; şi
  • parcelarea unui teren viran, amenajarea acestuia ca amplasament, construirea locuinţelor adecvate şi apoi vânzarea proprietăţilor rezidenţiale rezultate (teren plus locuinţă).

Rezultatul acestei metode este valoarea maximă pe care un dezvoltator prudent ar putea să o plătească pentru achiziţionarea unui teren neamenajat, deci o valoare calculată ca mărime reziduală dintre preţurile de vânzare estimate ale loturilor amenajate sau ale proprietăţilor construite şi costurile totale estimate de parcelare, amenajare şi construire, în care se include şi profitul dezvoltatorului.

Credibilitatea rezultatului metodei este condiţionată de existenţa unui volum important de informaţii despre costurile de parcelare, amenajare şi de construcţie, despre preţurile de vânzare ale parcelelor amenajate (amplasamente), precum şi despre preţurile de vânzare ale proprietăţilor construite.

3. Metoda alocării se bazează pe principiul echilibrului, conform căruia există un raport procentual normal între valoarea terenului şi valoarea întregii proprietăţi, specific diferitelor categorii de proprietăţi imobiliare, aflate în locaţii specifice. Acest raport procentual este dedus din analiza preţurilor de vânzare ale terenurilor libere şi ale unor proprietăţi comparabile (teren şi construcţii), dintr-o arie comparabilă şi competitivă învecinată, cu caracteristici similare. Acest raport procentual este aplicat apoi preţului de vânzare a proprietăţii construite, pentru a determina valoarea terenului. Această metodă este aplicabilă în situaţia când nu există terenuri libere vândute sau oferite la vânzare, în aria de piaţă a terenului supus evaluării.

Deoarece raportul procentual dintre valoarea terenului şi valoarea totală a proprietăţii este dificil de obţinut şi de susţinut, această metodă este mai rar utilizată şi aproape niciodată ca o primă metodă de evaluare a terenului.

4. Metoda extracţiei constă în determinarea valorii terenului liber ca o mărime reziduală, după ce din preţul curent de vânzare al întregii proprietăţi imobiliare (teren plus amenajări şi construcţii) s-a scăzut costul de înlocuire net al construcţiilor şi amenajărilor. Această metodă este adecvată când:

  • nu există terenuri libere, vândute sau oferite la vânzare, în aria de piaţă a terenului supus evaluării;
  • valoarea construcţiilor este mică (îndeosebi în mediul rural); şi
  • dacă se poate determina cu acurateţe costul de înlocuire net (CIN) al construcţiilor.

5. Tehnica reziduală a terenului este înscrisă în abordarea prin venit, fiind utilizată când fluxul de venit este dependent atât de construcţii şi amenajări, cât şi de teren.

Etapele aplicării acestei metode sunt:

  • determinarea venitului net din exploatare (VNE) anual total al proprietăţii;
  • determinarea VNE anual alocabil construcţiilor pe baza ratei de capitalizare aferente construcţiilor şi scăderea acestuia din VNE anual total al proprietăţii; şi
  • capitalizarea VNE rămas (rezidual), care este alocabil numai terenului, cu o rată de capitalizare adecvată.

Cele trei condiţii ale aplicării acestei metode sunt:

  • (a) cunoaşterea CIN a clădirilor (construcţiilor) şi amenajărilor sau posibilitatea determinării acestuia cu credibilitate;
  • (b) cunoaşterea venitului net total din exploatare al proprietăţii sau posibilitatea determinării acestuia cu credibilitate; şi
  • (c) posibilitatea obţinerii nivelurilor de piaţă ale ratelor de capitalizare ale terenurilor şi clădirilor.

Această tehnică de evaluare se utilizează în două situaţii:

  • – când nu există terenuri libere vândute sau oferite la vânzare, în aria de piaţă a terenului supus evaluării;
  • – pentru testarea fezabilităţii financiare a utilizărilor posibile ale unui amplasament, în cadrul analizei celei mai bune utilizări.

6. Capitalizarea rentei funciare (chiriei) se aplică în cazul în care venitul se obţine din cedarea dreptului de folosinţă a terenului, independent de amenajările de pe acesta (dacă există), în schimbul unei rente sau chirii, deci este un venit independent de veniturile generabile de construcţiile şi amenajările de pe teren.

Această metodă se aplică pentru evaluarea terenurilor cu destinaţie agricolă, ca şi pentru evaluarea terenurilor închiriate.

Metoda constă în convertirea rentei funciare (sau chiriei pentru teren) în valoarea terenului, prin aplicarea unei rate de capitalizare extrasă de pe piaţă. Metoda poate fi aplicată în condiţiile în care există informaţii de piaţă suficiente asupra nivelurilor de piaţă ale rentelor şi chiriilor funciare, precum şi a ratelor de capitalizare.

Pentru aplicarea acestei metode trebuie să se analizeze clauzele contractului de închiriere/ arendare/ concesiune, referitoare la escaladarea chiriei/ rentei, reînnoirea contractului, precum şi valoarea terminală şi selectarea unei rate de capitalizare de piaţă adecvate.

În concluzie, se poate spune că cea mai bună metodă de evaluare a terenului este comparaţia directă, iar când nu există vânzări sau oferte de vânzare de terenuri comparabile, pot fi aplicate cu precauţie celelalte metode de evaluare.

Acte necesare pentru evaluarea terenurilor

Pentru evaluarea proprietatilor imobiliare de tipul terenurilor  aferente oricarei categorii de folosinta si anume: evaluare terenuri curti constructii, evaluare terenuri agricole, evaluare terenuri destinatii speciale, evaluare terenuri forestiere  sau terenuri permanent sub ape, sunt necesare urmatoarele documente :

– documentul care atesta dreptul de proprietate asupra terenului evaluat;
– extras de Carte Funciara;
– documentatia cadastrala vizata ANCPI;
– documentatia din care sa rezulte suprafata terenului ;
– certificat de urbanism valid din care sa reiasa posibilitatile de dezvolatare (POT, CUT, destinatie, restrictii, etc) – in cazul terenurilor libere de constructii;
– in cazul in care documentele prezentate nu reflecta situatia constata la inspectie se vor solicita documente suplimentare (autorizatie de construire/demolare, autorizatie de functionare, raport de expertiza tehnica,etc);
– alte documente specifice functie de tipul proprietatii evaluate (avize, autorizatii, etc).

Reclame

reclama
cadastru
cadastru

Contact rapid

[contact_form]
poweredby director